tag:blogger.com,1999:blog-61206312027599342862024-02-08T13:22:47.115+02:00Lumea prezenta privita prin artaAndrei Manolehttp://www.blogger.com/profile/06028476835638653744noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-6120631202759934286.post-73160759553594420492012-12-23T21:23:00.001+02:002012-12-23T21:23:22.016+02:00
<br />
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><strong>Îmbătrânim.</strong></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span></div>
<span style="font-family: inherit;">
</span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"> Mă uit mai des în oglindă şi cu fiece privire mai amân puţin
durerea. E durere. Degeaba încercăm să o negăm.</span></span><br />
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="font-family: inherit;">
</span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Îmbătrânim.</span></span><br />
<span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"><br /></span></span>
<span style="font-family: inherit;">
</span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;"> Dacă nu mă gândesc la asta, sunt foarte împăcat cu mine, cu ce
am realizat până acum, cu oamenii pe care îi cunosc… cu clipele extreme pe care
le-am trăit… Dar mă cuprinde tristeţea pentru că omul e doar un fir de praf cu
conştiinţă.</span></span><br />
<span style="font-family: inherit;">
</span><span lang="RO"><span style="font-family: inherit;">Mi se face pielea de găină de plăcere necontrolată atunci când
revăd poze vechi, când depănăm amintiri frumoase, dar îmbătrânim, nu mai simt
seva de prospeţime pe care până acum ceva vreme o ignoram… aşa cum o ignoră
majoritatea celor ce se cred nemuritori şi veşnic tineri.Dar sunt fericit. Sunt
fericit pentru că am amintiri. Sunt fericiri pentru că sunt mai viu ca niciodată,
sunt fericit că văd, sunt fericit că pot, sunt fericit mai ales că simt. Sunt
un norocos, nici dacă aş fi câştigat la loto nu m-aş fi simţit aşa norocos.Sunt
norocos pentru că am câştigat plăcerea de a face ce vreau. Norocos pentru că am
câştigat favorul de a simţi plăcerea în vastele ei variante. Norocos pentru că
am câştigat suflete dintre VIP-urile castei sociale a Raiulu. Norocos pentru că
universul e sensibil la mişcarea unui fir de praf ca mine.Am pierdut tineretea
şi am câştigat viaţa.De mi s-ar întâmpla de zeci de ori să aleg între
recăpătarea tinereţii şi firul vieţii mele… aş alege destinul meu fără doar şi
poate.Dacă ar fi să aleg dintre cel mai mare premiu la loto şi sufletele din
viaţa mea, le-aş alege pe ele, sufletele. Le păstrez cu sfinţenie în sticluţe
vechi de parfum, de multe forme şi culori pentru ca sunt un colecţionar fără să
fi vrut asta. Şi de-ar fi să ştiu când îmi va fi sfârşitul, aş destupa toate
sticluţele doar cu o clipită înainte, pentru a le permite tuturor să-mi danseze
un ultim vals de bucurie şi de a le simţi încă odată izul ce pătrunde dincolo
de glandele olfactive…</span></span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"></span><br />Andrei Manolehttp://www.blogger.com/profile/06028476835638653744noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6120631202759934286.post-49203666998016075262012-12-18T11:24:00.000+02:002012-12-23T20:58:18.446+02:00<br />
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<i><span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 14.0pt;"> </span><span style="font-family: Arial; font-size: 14pt;"><span style="color: blue;"> </span></span></i><span style="font-family: Arial; font-size: 14pt;"><span style="color: blue;">Singuratate...poate</span><span style="color: #333333;"><o:p></o:p></span></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> </span><span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10pt; line-height: 14.25pt;"> Ce m-a determinat de fapt sa scriu? Poate
singuratatea, nu, nu numai ea, mint… Singuratatea, dar si sentimentul de a nu
mai fi nevoit sa ma ascund. Poate vreau sa ma revolt in fata intregii lumi, dar
inca nu am curaj, poate vreau sa le spun ce simt si cum simt, dar mi-e frica de
respingere, desi intreaga mea lume se rezuma doar la putine lucruri, oameni,
fiinte si vise. Imi traiesc mare parte din viata prin sentimentele iluziei si a
viselor, dar imi place sa fac asta, ma hranesc cu asta si ma simt cel mai bine,
doar ca … atunci cand ma trezesc si observ ca in jurul meu sunt atatea fiinte
fara motiv, ma apuca furia si desi exista acel impuls de a le da la o parte si
a le spune adevarul, de ce simti si cum simti, nu pot …sau cel putin eu nu pot.</span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10pt; line-height: 14.25pt;"> </span><span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10pt; line-height: 14.25pt;">Ma simt sufocat de lasitatea mea si nu imi
place, mint fara nerusinare si ma doare. E sentimentul de durere prezent de
fiecare data cand ies pe usa si ma intalnesc cu diferiti si diferite, asist la
critici fara motiv, nefondate si desi incerc sa le estompez, nu pot, ajung
intotdeauna sa tac… sau sa fiu din nou infrant … Si nu imi place de nicio
culoare, absolut deloc.</span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Poate cel mai coplesitor si cel mai placut
sentiment e iubirea, fie el dureros in diferite momente, dar mult prea placut
in altele ca sa renunti la el. Nu imi e frica sa recunosc ca iubesc sau mai
exact ca o iubesc, dar imi e frica ca aceia care ar auzi asta, nu ar intelege
si ma intreb: de ce mi-ar pasa ? Si inca nu gasesc raspunsul, de fapt,
acum stiu de ce nu pot… dar ma intreb daca si mai tarziu o sa fie aceeasi
chestie, sper ca nu, caci altfel as ajunge sa ma urasc. Deja o fac din cauza
lasitatii mele.<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Oricum, am sa inchei cam tot ce am zis … desi
nu cred ca am zis cine stie ce, prin simplu fapt ca am sa incerc, din nou, sa
ies din lumea marginita creata de mine, poate am sa reusesc sa o largesc.<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Depinde doar de mine si de sentimentele mele
mult prea sensibile, sau poate cine stie? Am sa reusesc sa arunc la o parte
sensibilitatea si sa bag ceva… forta bruta ? Mda, nu ma cred si nu cred ca
ma crede cineva, oricum… nu prea conteaza, nu-i asa ?<o:p></o:p></span></div>
Andrei Manolehttp://www.blogger.com/profile/06028476835638653744noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6120631202759934286.post-33115432754963913162012-12-18T11:00:00.001+02:002012-12-18T11:34:11.342+02:00<br />
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 14.0pt;"> Patetic<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<br /></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Sa
incep cu detalii irelevante despre cine sunt si cum sunt nu cred ca ar interesa
pe cineva, totusi am sa vorbesc despre mine prin intermediul sentimentelor
mele. Consider ca la un om singurele care au valoare sunt ele, sentimentele,
emotiile…mai putin gandurile care fug, apar, dispar si se schimba. Sentimentele
sunt intotdeauna sincere, chiar daca nu imi dau seama pe moment, mereu am
incercat sa fiu sincer cu tot din jurul meu si desi imi sta in fire sa vorbesc
mult, atunci cand vine vorba de sentimentele mele mai mereu ma opresc.<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Patetic… ma simt sufocat, scriu fara niciun
motiv, poate vreau sa ies din singuratatea pe care mi-am creat-o singur. Nu mai
sunt sociabil, desi am fost, imi e frica de sentimente, fiindca unele pot fi
prea dureroase si desi mi-am creat reguli care sa imi stapaneasca emotiile,
acestea au iesit intotdeauna fara sa ma anunte sau sa imi dea un mic
indiciu...pur si simplu au izbucnit. Sunt un „sentiment”… vulcanic, guvernat de
o emotie instabila, ma schimb in fiecare moment depinzand nu numai de ceea ce
este in jurul meu ci si de mine. Unele emotii ma fac sa ma simt inhibat fata de
propria persoana, sa fiu timid si desi fac lucruri poate prea indraznete si
tupeiste, ma simt atat de nesigur incat intreg corpul imi transpira.<o:p></o:p></span></div>
<div style="background: #FAFAFA; line-height: 14.25pt; margin-bottom: 15.0pt; margin-left: 0cm; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;">
<span style="color: #333333; font-family: Arial; font-size: 10.0pt;"> Frica... probabil ca intotdeauna mi-a fost
frica desi nu am vrut sa recunosc acest sentiment coplesitor. Frica, teama,
spaima…da, sentimentele imi sunt cunoscute, desi eu chiar nu par genul, oricum
sunt obisnuit cu chestia aceea ca aparentele inseala, prea mult, dar oare si
sentimentele...nu prea cred ! Nu pot sa mint sau sa ma insel ca mi-a fost
frica, poate… nu pot sa interpretez bine, dar de simtit tot simt, de spus… e
alta problema. Si ma intreb, e mai bine oare sa nu simt, sa arunc toate sentimentele
si sa nu ma mai las invadat de emotii? Patetic… din nou.<o:p></o:p></span></div>
Andrei Manolehttp://www.blogger.com/profile/06028476835638653744noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6120631202759934286.post-6993550591383980972012-12-18T11:00:00.000+02:002012-12-18T11:36:46.290+02:00<br />
Frustrare in general,<br />
<br />
Niciodată nu voi înţelege cât de
sarac, gol şi limitat trebuie sa fii ca să te preocupe vieţile altora. Când mă
gândesc că uni ies din casa (probabil nu numai) sa se uită asemeni unui
periscop al vreunui submarin rusesc la alţii să constate cine cu cine se
sărută, cine cu cine vorbeşte, cine cu cine merge de mana, cu ce este imbracat
unul sau altul, ce gesturi face, cum se poarta pentru ca a doua zi la o “citronadă” savurata
vreo trei ore să se discute cu “prietenii” (intenţionat am pus ghilimele…)
despre aceste lucruri… neobişnuite: „Doamne!
l-ai vazut pe ala, ai vazut cum era imbracata aia si vai doi oameni s-au
sărutat! Pe gură! Cred că am vazut şi o limbă!!! Extraordinar!!! Incendiar!!!
Senzaţional<br />
E uşor să reconoşti aceste personaje,
frustrate, adunate în cerc (neapărat cerc căci altfel nu se poate… hac) mic,
mic, mic, cu mişcări constante, pendulare… indiferent de ritmul melodic,
semi-turmentate şi cu o privire goală… ca şi cum cineva ar fi cumpărat nişte
feţe de la second-hand si le-ar fi lipit cu aracet la întamplare pe nişte
capete.<br />
O data cu venirea frigului şi cu
accentuarea crizei economice, cred ca şi citronada trebuie eliminată şi atunci
“prietenii” se sună, ca să fie puşi la punct cu “niusurile”. Waww, ce funny
e!!! Nu-i aşa?<br />
Sincer ,nu am acordat niciodată
atenţie acestor “amabilităţi”, însă pe de-oparte sunt momente în care mă intreb
ce găuri negre trebuie sa fie în minţile unora dintre noi , iar pe de altă
parte îmi cunosc viaţa muuuult mai bine decat o va putea vreodată cunoaşte
cineva care imi este inferior. E ca şi cum ar veni un căţel mic, mic, mic cu
aspect de mâţa in calduri să latre la un dulău (de obicei aşa se intamplă,
anyway… şi e comic prima dată dar apoi situaţia ajunge să fie penibilă) care la
rându-i l-ar putea face praf pe căteluş cu o muşcătură.Andrei Manolehttp://www.blogger.com/profile/06028476835638653744noreply@blogger.com0