duminică, 23 decembrie 2012


Îmbătrânim.

  Mă uit mai des în oglindă şi cu fiece privire mai amân puţin durerea. E durere. Degeaba încercăm să o negăm.

Îmbătrânim.

  Dacă nu mă gândesc la asta, sunt foarte împăcat cu mine, cu ce am realizat până acum, cu oamenii pe care îi cunosc… cu clipele extreme pe care le-am trăit… Dar mă cuprinde tristeţea pentru că omul e doar un fir de praf cu conştiinţă.
Mi se face pielea de găină de plăcere necontrolată atunci când revăd poze vechi, când depănăm amintiri frumoase, dar îmbătrânim, nu mai simt seva de prospeţime pe care până acum ceva vreme o ignoram… aşa cum o ignoră majoritatea celor ce se cred nemuritori şi veşnic tineri.Dar sunt fericit. Sunt fericit pentru că am amintiri. Sunt fericiri pentru că sunt mai viu ca niciodată, sunt fericit că văd, sunt fericit că pot, sunt fericit mai ales că simt. Sunt un norocos, nici dacă aş fi câştigat la loto nu m-aş fi simţit aşa norocos.Sunt norocos pentru că am câştigat plăcerea de a face ce vreau. Norocos pentru că am câştigat favorul de a simţi plăcerea în vastele ei variante. Norocos pentru că am câştigat suflete dintre VIP-urile castei sociale a Raiulu. Norocos pentru că universul e sensibil la mişcarea unui fir de praf ca mine.Am pierdut tineretea şi am câştigat viaţa.De mi s-ar întâmpla de zeci de ori să aleg între recăpătarea tinereţii şi firul vieţii mele… aş alege destinul meu fără doar şi poate.Dacă ar fi să aleg dintre cel mai mare premiu la loto şi sufletele din viaţa mea, le-aş alege pe ele, sufletele. Le păstrez cu sfinţenie în sticluţe vechi de parfum, de multe forme şi culori pentru ca sunt un colecţionar fără să fi vrut asta. Şi de-ar fi să ştiu când îmi va fi sfârşitul, aş destupa toate sticluţele doar cu o clipită înainte, pentru a le permite tuturor să-mi danseze un ultim vals de bucurie şi de a le simţi încă odată izul ce pătrunde dincolo de glandele olfactive…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu