Singuratate...poate

    Ce m-a determinat de fapt sa scriu? Poate singuratatea, nu, nu numai ea, mint… Singuratatea, dar si sentimentul de a nu mai fi nevoit sa ma ascund. Poate vreau sa ma revolt in fata intregii lumi, dar inca nu am curaj, poate vreau sa le spun ce simt si cum simt, dar mi-e frica de respingere, desi intreaga mea lume se rezuma doar la putine lucruri, oameni, fiinte si vise. Imi traiesc mare parte din viata prin sentimentele iluziei si a viselor, dar imi place sa fac asta, ma hranesc cu asta si ma simt cel mai bine, doar ca … atunci cand ma trezesc si observ ca in jurul meu sunt atatea fiinte fara motiv, ma apuca furia si desi exista acel impuls de a le da la o parte si a le spune adevarul, de ce simti si cum simti, nu pot …sau cel putin eu nu pot.

  Ma simt sufocat de lasitatea mea si nu imi place, mint fara nerusinare si ma doare. E sentimentul de durere prezent de fiecare data cand ies pe usa si ma intalnesc cu diferiti si diferite, asist la critici fara motiv, nefondate si desi incerc sa le estompez, nu pot, ajung intotdeauna sa tac… sau sa fiu din nou infrant … Si nu imi place de nicio culoare, absolut deloc.

  Poate cel mai coplesitor si cel mai placut sentiment e iubirea, fie el dureros in diferite momente, dar mult prea placut in altele ca sa renunti la el. Nu imi e frica sa recunosc ca iubesc sau mai exact ca o iubesc, dar imi e frica ca aceia care ar auzi asta, nu ar intelege si ma intreb: de ce mi-ar pasa ? Si inca nu gasesc raspunsul, de fapt, acum stiu de ce nu pot… dar ma intreb daca si mai tarziu o sa fie aceeasi chestie, sper ca nu, caci altfel as ajunge sa ma urasc. Deja o fac din cauza lasitatii mele.

  Oricum, am sa inchei cam tot ce am zis … desi nu cred ca am zis cine stie ce, prin simplu fapt ca am sa incerc, din nou, sa ies din lumea marginita creata de mine, poate am sa reusesc sa o largesc.

  Depinde doar de mine si de sentimentele mele mult prea sensibile, sau poate cine stie? Am sa reusesc sa arunc la o parte sensibilitatea si sa bag ceva… forta bruta ? Mda, nu ma cred si nu cred ca ma crede cineva, oricum… nu prea conteaza, nu-i asa ?